În sindromul Burnout, teoria imunologică (teoria blocajului umoral prin anticorpi în cadrul hipersensibilității de tip V, similar miasteniei gravis) ar putea determina utilizarea plasmaferezei, în cazurile decompensate, și încercări de imunomodulare, în cazurile cronice.
Sindromul Burnout ar putea avea un mecanism imunologic la nivelul sistemului nervos central (sistem reticulat), prin intervenția sistemului imun la acest nivel (anticorpi apăruți prin cross-reactivity cu anumite antigene – posibil chimice?).
Tratamentul cu cortizon, la doze mari imunodepresive, nu este eficient nici în miastenia gravis, uneori nici în crizele miastenice. Miastenia răspunde la schemele clasice de Prednison, în doze de antiinflamator (15 mg/zi – de 3 ori secreția bazală a suprarenalei), asociat cu Miostin.
S-ar putea ca, numai la aceste doze, Prednisonul să dezlocuiască anticorpii antireceptori de acetilcolină, să elibereze receptorii și să permită legarea miostinului deoarece nu se evidențiază o inflamație locală care să justifice efectul antiinflamator.
În sindromul Burnout, anticorpii pot fi apăruți la chimicul cel mai frecvent utilizat în mediile de lucru: soluțiile de detergenți dezinfectanți sau produșii rezultați prin acțiunea lor asupra pardoselilor. Frecvența mare în domeniul medical, persistența simptomatologiei la scoaterea din memoria imunologică, frecvența scăzută la chirurgi și infirmiere (care, probabil, au rezistență prin utilizarea manuală îndelungată), toate acestea sunt în sprijinul teoriei imunologice. Frecvența scăzută la rasa asiatică și africană denotă implicarea factorului genetic.
Au fost descrise și unele încercări de tratamente cu magneziu, în ideea că acesta acționează la majoritatea enzimelor implicate în contracția musculară. Astenia nu pare de tip miastenic sau miasteniform dar magneziul trebuie adaptat la o concentrație adecvată ca să acționeze la nivel intracelular, probabil alta decât cea utilizată în spasmofilii sau stres. În ultimul timp, eficiența în astenie a preparatelor cu magneziu a scăzut și a crescut în combaterea stresului (în combinație cu vitamina B6); pare mai eficientă utilizarea magneziului din dietele alimentare.
În unele eforturi fizice s-au constatat rezultate bune prin combinația: pâine cu struguri sau pâine cu roșie/castravete. S-ar părea că această combinație crește eficiența magneziului (este posibilă o absorbție intestinală crescută) fiindcă magneziul este greu absorbabil și absorbția este scăzută de alimentele bogate în fosfați, lipide, proteine, alcalinizante.
În cardiologie, a fost încercată ciocolata, ca sursă de magneziu, dar s-ar părea că asocierea cu laptele îi scade eficiența. Singura formulă fără lapte este ciocolata amăruie care a dovedit un efect superior. Pare că, în afară de concentrația crescută în magneziu (cacao), are importanță și biodisponibilitatea acestuia.
Dietele vegetariene cresc mult biodisponibilitatea tuturor combinațiilor iar în sindromul Burnout este important ca legumele și fructele să nu conțină conservanți și soluții de creștere. Dacă nu pot fi consumate în stare naturală, probabil că ar fi util consumul sub formă iradiată. Sub această formă, ele nu prezintă imunogenicitate. Regimul vegetarian este mai tonifiant dacă se îndepărtează zahărul și glucoza dulce (din fructe).
În România, un caz cu sindrom Burnout sever cu letargie a fost remis prin utilizarea evicției chimice totale: stat la pat, fără mers pe jos, regim alimentar cu pâine albă și apă la o persoană cu intoleranță la orez. Regimul a necesitat o perioadă de 3 luni, când a fost posibilă reintroducerea treptată a alimentației, deoarece reacția imunologică s-a extins și la chimicile alimentare care, anterior, aveau toleranță.
Acest regim este folosit și de către unele secții de chirurgie abdominală postoperator, la cazurile care prezintă dificultăți la realimentare. Se indică biscuiți cu ceai, ca aliment unic pentru câteva zile, până la reluarea toleranței digestive. Vechiul regim cu supe de zarzavat strecurat nu mai poate fi folosit, probabil, tot din cauza încărcăturii chimice a acestuia. Pacienții trebuie să fie fără celiachie (cu anticorpi negativi la gliadină).
În ceea ce privește activitatea fizică, exercițiile fizice ușoare ameliorează simptomatologia, în timp ce statul la pat pe o perioadă prelungită pare că o accentuează ca, de altfel, și hipoxia. Dintre activitățile fizice, cel mai important pare mersul pe jos în aer liber (probabil augmentează epurarea imunogenului absorbit prin talpa încălțămintei, la persoanele cu defecte enzimatice).
Primele cazuri cu sindromul oboselii cronice de la Lake Tahoe au fost 6 profesori de la Universitatea locală, afecțiunea având prognostic bun.
În ultimii ani, pacienții care au decedat prin sindromul Burnout au avut, probabil, combinați mai mulți factori (agentul infecțios intricat cu un posibil agent chimic), precum și alți factori care au determinat un răspuns deosebit de sever din partea sistemului imun asupra S.N.C., culminând cu o encefalopatie cu evoluție letargică.
Probabil că, în cazurile mai ușoare, există un singur agent etiologic. Cazul care a supraviețuit în România pare că a avut dublă etiologie: infecțioasă și chimică. Este posibil ca agentul infecțios și agentul chimic să prezinte determinanți antigenici cu similitudini cu anumite structuri S.N.C., ceea ce duce la cross-reactivitate.
Dacă studiile viitoare vor confirma etiologia sindromului Burnout, se impune respectarea cu strictețe a indicațiilor producătorului referitoare la timpul de spălare și frecare pe pardoseli, numărul maxim de spălări permise pe 24 de ore, timpul de uscare.
Baza de alcooli pare că ar conferi o stabilitate bună; unele soluții de spălat geamuri sunt pe bază de alcooli deci rezistă bine la acțiunea U.V. și la temperatură.
În medicină, cel mai frecvent folosit antiseptic tegumentar este alcoolul medicinal (unele soluții alcoolice au efect revulsiv în fricțiuni locale – soluția de 53,605%); se observă și un efect analgezic local. Unii imunologi români consideră că alcoolul etilic 70% este cel mai fiabil în dezinfecția suprafețelor de lucru din laboratoare.
În hepatitele cronice, unii fitoterapeuți indică extract hidro-alcoolic de silimarină deși medicina lopată interzice strict acest lucru. S-ar putea ca, la concentrația indicată în fitoterapie, să inducă un efect imunomodulator.
Unele antiseptice pot avea limitare în funcție de concentrație (Iodaformium cu doza maximă pentru o dată 0,2g; pentru 24h – 0,6g). Agentul chimic poate deveni imunogen și prin conjugarea cu anumiți produși din organism, situație întâlnită la unele medicamente din categoria haptenelor. Un efect bun terapeutic ar putea avea nootropele de tipul Meclofenoxat, Meclosulfanat, care sunt reglatori metabolici ai celulei nervoase și care facilitează penetrarea glucozei în neuronul ce folosește, ca sursă unică de energie, glucoza. La preparatul meclosulfonatum hydrochlorhidrium s-au descris și efecte antidepresive, psihoenergizante, crescând capacitatea de muncă intelectuală.
Unii autori au găsit modificări ale serotoninei în patogenia asteniei. Astenia se asociază, frecvent, cu depresia și cu maladia Alzheimer, deci s-ar putea ca serotonina să fie scăzută, cu răspuns la antidepresivele care cresc serotonina.
Unii psihiatrii consideră somnul ca fiind cel mai bun mediu de refacere a celulei nervoase.
Mihaela Ghimpu
Medic specialist imunologie clinică
și alergologie