În parazitozele tisulare severe din zonele tropiale, cele ce evoluează spre casexie și exitus, mai ales la copii, probabil că sunt implicați mai mulți factori: acțiunes directă a produșilor metabolici parazitari, acțiunea sistemului imunitar prin citokine (TNF, IFN) și acțiunea indirectă imunologică prin cross-reactivity (exemple – cardiopatia cronică, esofagita și megacolonul din boala Chagas, rezultată prin cross-reactivity între Irypanosoma cruzi și structuri ale neuronului; oncercus volvulus osedă un antigen de cross-reactivity cu retina.
Mecanismul principal imunologic de apărare antiparazitară pare a fi linie TH1 (IFN și TNFα) implicată, mai ales, în formele larvare și linie TH2 (IL3, IL4, IL5), în forme helmintiazice.
În Europa, evoluția parazitozelor este mult mai bună. Partajul teniilor se poate întinde pe o perioadă de ani de zile fără afectarea stării generale, în timp ce filariozele africane produc casexie și letargie. Schemele de tratament, în Europa, sunt mult mai scurte și eficiente deci probabil că, în Africa, există un grad de imunodeficiență, mai ales la copii.
După observațiile imunologilor, în filarioze, TH1 are un defect de activare și proliferare în imunitatea celulară, în timp ce răspunsul umoral augmentează, mai ales, pe linia Ig G4. Filariozele pot secreta prostaglandine cure depresiv asupra reacției inflamatorii.
În zonele tropicale, unde expunerea la radiații U.V este mare, s-ar putea să fie un grad de imunodeficiență rezultată printr-un exces de vitamie D3 (colecalcifere). În aceste zone este mai scăzută incidența unor boli autoimune, în cate vitamina D3 are rol modulator în artrita reumatismală, scleroza multiplî și diabetul zaharat insulinodependent. Vitamina D a fost propusă a se asocia schemelor de glucorticoizi deoarece are efect imunomodulator.
Combinația vitaminei D3 activă + Dexametazonă, puse într-un mediu de cultură cu celule dentritice derivate din monocite, dezvltă un efect sinergic de inhibare a maturizării celulelor dentritice.
Vitamina D funcționează ca reglator al răspunsului imun; pe suprafața celulelor mononuclear sangvine se evidențiază receptori pentru vitamina D (VDR). Suplimentarea cu forma activă hidroxilată 1,25 dihidroxicolecalciferol [1,25 – (OH)2D3] are rol benefc în artrita reumatoidă, diabetul zaharat juvenil și encefalomielita alergică.
Și limfocitul TH prezintă VDR; vitamina D3 are acțiune inhibitorie pe limfocitul TH1 și acțiune stimulatorie pe TH2. Vitamina D poate fi un reglator al transcripției citokinetelor TH.
S-ar putea ca pacienții din aceste zone să prezinte și un dezechilibru al acizilor grași esențiali. Aceștia sunt cunoscuți ca având proprietăți imunomodulatoaredar este importat ca acizii grași esențiali să fie de origine vegetală. Ei pot fi obținuți, în cadrul dietelor vegetariene, prin conversia acidului linoleic (din floarea soarelui) în acid arahidonic.
Sursele de acizi grași esenșiali 3 sunt mai greu accesate (ulei de in și soia) dar ei pot fi obținuți din ulei de floarea soarelui, prin transformare (conversia se produce ușor, dacă dieta este vegetariană).
În Europa, unde seconsumă mult ulei de floarea soarelui, gradul de imunodeficiență nu este atât de mare ca în Africa. În unele țări din răsăritul Europei s-a renunțat la tratamentul cu Butilcarbamazină. Deși este un antiparazitar eficient, este mai mult imunomodulator și probabil că, în acest regim, sistemul imunitar este mai competent.
În parazitoze, pare că este eficientă cura cu semințe de dovleac, probabi prin conținutul de acizi grași polinesaturați. Este necesar echivalentrul dintr-un kilogram de semințe de dovleac/zi pentru a se dovedi eficiența. Acizii grași polinesaturați esențiali au și rol anticasectizant și efect antiinflamator și imunomodulator. Casexia este produsă și prin modificările metabolice produse citokinele proinflamatorii.
Antigenele parazitare sunt de două tipuri:
• somatice (polizaharide, glicoproteine, hipoproteine, proteine) – imunogenicitatea lor este mai scăzută decât la cele metabolice; uneori, se cuplează cu haptenele la diverse structuri și dau, frecvent, reacții încrucișate, răspunzătoate de o parte din simptomatologie;
• antigenele metabolice – produși de secreție și excreție rezultați din metabolism; au structuri apropiate de enzimele proteolitice și lipolitice și sunt puternic imunogene.
Nu sunt descrise structuri glicolitice, ceea ce confirmă observația din medicina populară românească conform căreia evoluția este mult îmbunătățită dacă se scot din alimentație zahărul și lactatele. Se pare că paraziții utilizează mai greu glucoza din amidon de aceea asocierea, la tratament, a regimului alimentar de diabet îmbunătățește mult evoluția și poate salva cazurile letale. De menționat că nu sunt eficiente curele de înfometare, hipoglicemiante ci, dimpotrivă, o alimentație vegetariană aleasă cu grijă.
Tratamentul cu Albendazol acționează tot în sensul scăderii utilizării glucozei prin microtubuli: se leagă de microtubuli și inhibă polimerizarea și asamblarea microtubulilor, deci asocierea cu un regim fără glucoză cu gust dulce și lactate adue rezultate superioare. Regimul trebuie păstrat, ulterior, ani de zile, probabil că toată viața.
Uneori, schemele antiparazitare conțin asociate și glucocorticoizi (exemplu: în toxocaroza oculară schea standard cuprinde Albendazol și glucocorticoizi pentru 5-20 de zile). O asociație standard între Saprosan 3% și Triamcinolon acetonid 0,10%, în preparatul Triamcinolon S (unguent topic) mărește mult eficiența antimicoticului. Asocierile care măresc eficiența sunt întâlnite frecvent la unguente și mai puțin la medicația per os dar probabil că ete și cazul schemelor glucocorticoizi + vitamina D3, glucocorticoizi + Albendazol în toxocaroza oculară, glucocorticoizi + antituberculostatic în pleurezia TBC (nu și în pneumonia TBC unde inflamația este tot intensă), glucocorticoizi + miostin în schema standard de 15 mg Prednisaon (de 3 ori secreția bazală a suprarenalei) în miastenia gravis.
Un alt tip de schemă a fost propusă de unii autori cu administrarea Prednisonului înainte de chimioterapie (în hepatitele virale în ideea de a activa virusul hepatic la un nivel la care să fie mai sensibil la acțiunea interferonului). Schema a fost testată și în parazitologie (Prednison înainte de Albendazol), fără efecte superioare. Pare că eficacitatea maximă este doar la asocierea din schema standard din toxocaroza oculară cu Albendazol concomitent cu Prednison pentru 5-20 de zile.
După observațiile alergologilor, Prednisonul in vitro poate avea, uneori, efecte inverse de imunostimulare, ca și Ciclofosfamida . ciclofosfamida, la doze foarte mici, poate nhiba lomfocitul Ts (inhibiție dependentă de doză) producând stimulare. Efectul seamănă cu cel exercitat de vaccinarea BCG.
În parazitoze, durata și concentrația chimioterapicului trebuie potrivită în funcție de ciclul de dezvoltare al parazitului. La paraziții dormani nu prea sunt active antiparazitozele antimetabolice iar prelungirea duratei tratamentului poate duce la rezistență (parazitul ingurgitând cronic medicamentul poate dezvolta rezistență de aceea este important a se stabili durata optimă a tratamentului cât mai scurtă).
Unii infecționiști și parazitolpgi din Iași, România, au tratat cazur de urticarie și angioedem în cadrul toxocarozei cu scheme scurte de Albendazol de 5-7, resepectiv, 10 zile. Psihiatrii au raportat pozitivări ale anticorpilor antitoxocara canis în cursul tratamentului cu Risperidonă la pacienți cu psihoze (deziluzia parazitară). Probabil că este vorba de purtători asimptomatici de paraziți dormanzi cu localizare cerebrală (Risperidona are tropism pentru sistemul nervos central și posibil să acționeze și în parazitozele sistemului nervos central invers decât Ivermectina care nu străbate bariera hematoencefalică și acționează numai în parazitozele tisulare.
În România a fost pozitivat și un caz de toxocaroză cu manifestări clinice de astenie marcată (sindromul oboselii cronice, diagnosticat cu criteriile Gay Holmes – Atlanta, 1988). Anticorpii antitoxocara canis au fost, initial, nedetectabili dar, ulterior, s-au pozitivat sub tratament de probă cu Albendazol paralel cu ameliorarea simptomatologiei clinice. Pare că a fost un caz de simdrom al oboselii cronice cu toxocaroză cerebrală cu anticorpi nedetectabili. Există mai multe mecanisme prin care paraziții eludează sistemele de apărare ale sistemului imun:
• dormanța parazitară (nu prea exprimă antigene metabolice iar antigenele somatice nu prea sunt imunogene; cuticula unor paraziți poate fi lipsită de antigenicitate dar poate deveni imunogenă prin conjugare cu alte componente ale paraziților);
• imunodeficiența (în lynfocite B și T macrofage, deficiențe ale sistemului complement care duc la alterarea funției sistemului imun).
În concluzie, echilibrarea regimului igieno-dietetic, prin respectarea expunerii la radiații UV (pare că radiațiile matinale sunt benefice în întărirea sistemului imun) și introducerea unui regim alimentar vegetarian, fără alimente dulci și lactate, ar putea avea efecte benefice în tratamentul parazitozelor tropicale, putând, astfel, salva cazuri severe.
Mihaela Ghimpu
Medic specialist Imunologie clinică
și Alergologie